Dupa absolvirea Facultatii de Electrotehnica din cadrul Universitatii Politehnice din Bucuresti, in 1981, a profesat pana in 1983 ca inginer, la Fabrica de Hartie „Bistrita” din Prundu Bargaului. Din 1983 si pana in prezent, si-a desfasurat activitatea ca profesor- inginer la Colegiul Tehnic „INFOEL” din Bistrita unde din 2002 si pana in prezent este si director adjunct.
Concomitent, din 2004 si pana in prezent, s-a implicat in Administratia Locala, din functia de consilier judetean. In aceasta calitate, a avut o implicare foarte puternica, contribuind major, prin activitatea sa, la bunul mers al Consiliului judetean in etapa de eterne scandaluri provocate de consilierii Aliantei D.A., precum si ulterior, dupa demisia in bloc a acestora. Prestanta si prestatia deosebita a d-nei Pana, au facut ca si in cazul suspendarii ilegale a sedintei de constituire a noului Consiliu judetean (4 iulie 2008) de catre presedintele acestuia d-l Liviu Rusu, prin vot unanim, sa fie aleasa Presedinte de sedinta de catre cei 17 consilieri judeteni ramasi sa continue sedinta.
Apolitica pana in 2004 cand devine membra a PSD unde, din 2004 si pana in prezent, detine functia de vicepresedinte al organizatiei judetene a acestui partid si presedintia organizatiei judetene de femei.
Membru foarte activ din prima zi de apartenenta politica, a pus umarul la reformarea acestui partid atat la nivel judetean cat si national, aspecte reflectate, la momentele respective, in mass-media locala si nationala.
Calda si foarte umana, aplecata spre nevoile celor din jur, este in acelasi timp foarte ferma si hotarata in a-si face datoria si a pretinde celor din jur sa si-o faca. Verticalitatea si fermitatea ei, i-au adus porecla de „doamna de fier”.
In scoala, este iubita de elevi si pretuita de colegi. Este adepta muncii in echipa; munceste cot la cot si pretinde prin puterea exemplului.
In Consiliul judetean, este o voce sonora, logica si argumentata. Are taria de a tine piept intereselor meschine de partid. Spune raspicat ce gandeste, deranjand de multe ori prin acest lucru.
In tinerete, a practicat ca amator, arte martiale si tenis de camp. Momentan, este adepta drumetiilor pe drumuri de munte si a plimbarilor scurte, zilnice, impreuna cu cainele sau (un lup belgian de 9 ani). Iubeste munca cu calculatorul si socializarea cu toate categoriile de oameni (iubeste oamenii in general si copiii in special).
„Cand te-ai nascut, tu plangeai iar ceilalti zambeau. Traieste-ti viata astfel incat atunci cand se va sfarsi, tu sa zambesti”
Sunt primul copil al unei familii de tarani cu doua fiice. Am copilarit in satul Matei, judetul Bistrita-Nasaud, luand parte – ca orice copil de taran – la toate muncile campului, precum si la cele din gospodaria proprie. Ca si sora mea, din cls. a IX-a, am fost trimisa la scoala „la oras”, in cazul meu la Liceul „Liviu Rebreanu” din Bistrita unde am urmat profilul suprareal(matematica intensiv). In vacante, am muncit in continuare, alaturi de mama mea, cot la cot, la munca campului, tata fiind bolnav cronic.
Dupa terminarea liceului, am urmat cursurile Universitatii Politehnice din Bucuresti, Facultatea de Electrotehnica, cu aceleasi indeletniciri de vacanta ca si in liceu.
Faptul ca am plecat de acasa de la 14 ani, sub lozinca: „Sa nu ne faci de rusine”si ca am stat in internat scolar sau in camine studentesti, m-au facut mai sociabila si mai adaptabila, mai apropiata pentru grijile si nevoile celor din jurul meu – sentimente aprofundate prin munca mea ulterioara atat in fabrica cat, mai ales, in scoala.
La absolvirea facultatii, m-am reintors in judet, chiar daca intre timp ma casatorisem cu un bucurestean, ca angajat la Fabrica de Hartie „Bistrita” din Prundu Bargaului. Am lucrat initial ca inginer de intretinere in cadrul atelierului electric, iar dupa un an ca sef al compartimentului nou infiintat „Cercetare- proiectare”. Dupa inca un an, la insistentele sotului, ne-am mutat la Bistrita si m-am transferat la Liceul Electrotehnic(actualul Colegiu Tehnic „INFOEL”), unde mi-am descoperit adevarata vocatie si unde predau si astazi. Structura mea sufleteasca, impletita cu dragostea de oameni in general si de copii in special, au facut ca munca cu elevii de liceu, rezultatele anuale obtinute impreuna cu acestia la concursurile scolare judetene si nationale, sa-mi aduca satisfactii deosebite atat pe plan sufletesc cat si profesional, facandu-ma sa renunt la orice oferta de loc de munca din exterior- chiar mult mai bine retribuita.
Din 2004, am intrat in activitatea politica si indeplinesc si functia de demnitate publica de consilier judetean. Am intrat in politica, satula sa stau pe margini si sa critic, pierzand speranta ca lucrurile se vor indrepta, prin efortul altora. Poate si manata de convingerile ca „raul se dezvolta cand binele sta deoparte” si ca e mult mai greu sa pui umarul si sa tragi dacat sa stai de-o parte si sa critici.
Chiar daca iubesc foarte tare munca mea din scoala, simt si stiu ca prezenta mea in Parlament, mi-ar permite sa realizez mult mai multe proiecte pentru mult mai multi oameni.